Luna stralucește ca diamantul pe cerul plin cu steluțele care ard, ard de atîta frumusețe. În casă e liniște se aude doar cerneala care curge de pe peniță atunci cînd încerc să scriu, totul este fermecător.
Dar dintr-o dată totul revine la normal , totul pare atît de obișnuit. Se aude tastatura de fiecare dată cînd apare o literă pe ecran , din camera lui Alexandru se aud prea tare vocile lui Spongebob si Patrick , iar luna nici nu vrea să își arate chipul măiestos.
Pentru noi ,oamenii din ziua de azi nu mai contează stralucirea lunii , răsăritul soarelui , sunetul cocoșului care te trezește dimineața , noi am uitat , am uitat să ne bucurăm de fiece clipă din viața noastră scurtă dar plină de aventuri , toate aceste lucruri au intrat deja în rutină... Hmmm lucru care nu este corect...
Așa am fost și eu , fiecare zi era la fel. Dar chiar dacă fiecare zi este la fel ,putem găsi ceva ce să ne facă să ne bucurăm de acel moment , ceva ce să îl facă mai special : un fluturaș ce s-a așezat pe degetul tău, păsările care cîntă , iarba care se mișca în vînt. Toate acestea ne fac zilele interesante și pline de viață. Viața nu constă numai în acel Smartphone sau laptop.
O sa închei cu cuvintele lui Paulo Coelho ,,Toate zilele erau la fel ,și cînd toate zilele sunt egale inseamnă că oamenii au încetat să vadă lucrurile bune care apar in viața lor ,,
XOXO Andra :*